Poezia lui Adam Zagajewski între autobiografie şi lumea artei.

Abstract

Poet, eseist, prozator, traducător, Adam Zagajewski s-a născut la 21 iunie 1945 în oraşul Lvov, într-o familie de intelectuali. Bunicul, Karol Zagajewski, era germanist, profesor şi traducător de literatură germană. Tatăl, Tadeusz Zagajewski, era inginer, profesor la Politehnica Gliwice din Silezia. Născut la Lvov, Adam Zagajewski a locuit acolo doar patru luni. În urma deciziilor luate la Ialta, teritoriile de est ale Poloniei au fost încorporate în frontierele URSS. Polonezii au fost obligaţi să le părăsească şi să se mute în alte zone în perimetrul nou trasat al statului polonez. În urma acţiunii de strămutare din octombrie 1945, familia Zagajewski s-a mutat în Silezia, având domiciliul la Gliwice. Acest eveniment, profund înscris în tradiţia familiei, a lăsat urme pentru totdeauna în viaţa şi creaţia poetului de mai târziu, a autorului volumului de versuri intitulat Mergând la Lvov. „Arborele meu genealogic este arborele celor expulzaţi”, scria Zagajewski într-unul dintre eseurile sale1. Memoria pierderii locului de origine, sentimentul permanent al dezrădăcinării au făcut ca Lvovul să devină un mit biografic, un loc imaginat, un element al nostalgiei. Experienţa expulzării, trăită şi fixată în cadrul familiei, a generat conştiinţa neînrădăcinării şi a unui dor neîmpăcat. Probabil din această cauză biografia lui Zagajewski este marcată de motivul călătoriei.